La poarta regăsirii noastre (Villanelle)

La poarta regăsirii noastre,

Cioplesc magiile sub tâmple

Chemând mirarea dintre astre,

Sculptând cărări adânci, albastre,

Lăsând iubirea să se-ntâmple,

La poarta regăsirii noastre.

Sclipiri se țes din ceruri vaste

Cu fir celest din taine sfinte,

Chemând mirarea dintre astre.

Povești cu-alean în seri albastre

Ne ostoiesc dorul sub tâmple;

La poarta regăsirii noastre.

Emoții ne roșesc sub coaste

Cu zâmbet cald în noi cuvinte

Chemând mirarea dintre astre.

Buchete de priviri albastre

Ne împlinesc visul sub tâmple

La poarta regăsirii noastre,

Chemând mirarea dintre astre.

© Simona Prilogan

Gerar (Villanelle)

Ninsori își scutură-n gerar

Dezvăluinduse-n fereastră

Tainicul mit peste hotar.

Crăiese fulguindu-și iar

Magiile pe coama-albastră,

Ninsori își scutură-n gerar.

Pământului făcându-i dar

Cu dor și-alean la poarta noastră

Tainicul mit peste hotar.

Crivățul șuieră mai clar

Și-un cântec- rugă la fereastră

Ninsori își scutură-n gerar.

Departe-mi ești în calendar

Când zorii prind sub steaua-albastră

Tainicul mit peste hotar.

Rămân să cant, să sper, să par

Buchet de gânduri la fereastră.

Ninsori își scutură-n gerar

Tainicul mit peste hotar.

© Simona Prilogan

Raining

t’s raining again cats and dogs
Yet longing is flooding my vein
And flaming intensely my thoughts
Along with the rhythm of the rain.

It’s pouring desire from skies
In magical shapes, red and bright.
A sunset is glowing in eyes
Nurturing with grace stars of night.

I wish I could fly over times
Of yearning for your arms, your smile,
Through memories captured in rhymes
Of pushing your space in exile.

It’s raining again over earth,
An angel is whispering psalms
To light my deep caves. A rebirth
Is gracing the peace in my palms.

© Simona Prilogan

Ego Phobia

I am painting, evasively, lines on the paper…
My thoughts reflect overseas,
the wonders gather in me
watching how time is tying
the magic in my forehead.

But my ego does not want to perceive me.
Near the borders of fire
A demon inside is chanting
a nazar, shaking my chin.
…I get lost through the lines on the paper…

Denuded stories invite me
to search more for myself,
on the thoughts’ dark grey I weave
wickets from ego phobia.
… I run through the lines on the paper…

© Simona Prilogan

Cer rostogolit

Mi-am aruncat gândurile într-o mare de idei și le-am forțat să alerge în cercurile voinței. Câteva luni bune am ochit același punct al unui final reprobabil în care mă vedeam fără nici un viitor într-o mare de nimicuri strălucitoare, orbindu-mi imaginația și lăsându-mă pradă unei disperări cotidiene, în timp ce un alt soi de proroci ai vremii își prelingeau cuvintele plini de lehamite: totul va fi bine, gândește pozitiv și alte bazaconii rotunde și umflate. La colțul străzii același nene dormea deja de câteva nopți, orbit probabil la rândul lui de clasicul deja fii fericit, nu îți face griji. Că de murit, murim cu toții. Mai greu însă este cu partea de a trăi.

Mi-am aruncat impresiile într-o mare tulburată de neliniști matematice, cu șabloane care își accentuau intensitatea pe măsura trecerii secundelor. Iar grija, acea tânăra șturlubatică, își aruncă voalul peste marea de mulțime în dimineți curgătoare. Condiția de a trăi trecea acut prin registrele unor calcule simple. Adunări de forțe, înmulțiri de creație, scăderi de griji abia la finalul unor împărțiri precise ale ceasurilor din zilele albe. În timp ce prin cotloanele unor probabilități, stăteau pitiți radicalii unor zile negre, așteptând doar somnul de nesăbuință al ursitoarelor, karmei sau al altor factori neprevăzuți.

Mi-am împrăștiat de bună seamă speranțele cam amețite peste haosul dulceag al unei realități în care televiziunile promovau în reitinguri criminale, scandalagii, analfabeții și prostituatele. Cu toții erau la împărțirea premiilor pentru modelele timpului. Se făcuse deja noapte adâncă peste viziunile mele. Tremuram a îngrijorare, acea doamnă severă a războiului existențial. Eram încă în Ieri? Sau deja se făcuse Azi? Un Azi în care îndobitocirea stătea la taifas cu toate prejudecățile timpurilor. Să fug? Într-un unde? Într-un Cotidian departe de toată lumea asta nebună, nebună… În Mâine? Poate.

M-am trezit… Visasem adânc peste ziua în care mi-am amintit de mine mâine. Fugisem la granița normalității, să-i mai prind o bucată de cer rostogolit peste îngerii bucuriei. I-am găsit în colțul sufletului și ne-am îmbrățișat strâns.

© Simona Prilogan

The poems I wrote yesterday

The poems I wrote yesterday
Became tears of longing, apart.
Today the sunset brought them back
In thousands of waves, looking for
My passion, my love, burnt away
In seven desires; a charm
Is playing the wind beneath the sky.

The poems I wrote yesterday
Became leaves waltzing in their fall.
Their spells spark the skyline, yet call
Those seven desires in mind,
‘Till passion is getting its storm
With fevers and fears running through
The whole universe, looking for
The magical lust of their rhymes.

The poems I wrote yesterday
Are wandering under the storms
Like Ciara is running through skies
Still looking for something may lost.
In seven desires, a fight
Is playing my heart and my soul
Like Dennis is tearing apart
The wounds over fears, ‘till the ground
Is kissed by the tears of their burning poems.

© Simona Prilogan

Dorul

Se ia dorul, încet, să nu-l doară,

se cuprinde în brațele timpului;

se reazemă sufletul pe un ochi catifelat de stea.

Se așează dorul în palmele Universului,

în dansul precipitat al timpului.

Îmbrățișare caldă

între stele arzătoare și licăriri de secunde.

Îmbrățișare caldă

între chemări telurice,

frânturi de gânduri rupte

între drumuri nesfârșite.

Oameni și lumini,

trenuri, gări, aeroporturi,

aterizări și decolări.

Se ciocnesc de valurile realității,

se sparg în mii de frânturi.

Rămân aceiași oameni.

Doar luminile roiesc în timpuri peculiare

și răsfrânge dorul în umbre întunecoase,

târându-l între trenuri și gări, aeroporturi,

aterizări și decolări.

Se ia dorul, încet, să nu-l doară.

Se așează zâmbetul lângă ochiul de stea,

se picură magia momentului,

se încălzește la flacăra optimismului

și se îmbrățișează dorul, strâns,

să poată să își verse lacrima pe umărul timpului.

Lacrima nopții adânci a înstrăinării,

lacrima întristării,

lacrima vântului rătăcit între galaxii.

Se ia dorul, încet, să nu-l doară.

Se alină cu mângâierile zâmbetelor noastre.

Zâmbete presărate zilnic în inbox-uri,

între secundele alergării cotidiene

sau între duminici în familie.

Noua familie universală,

cu frânturi de grai românesc,

cu „bune dimineți”

și înserări cu „noapte bună”.

Se ia dorul și se face buchet de gânduri.

Se dansează în pereche cu timpul.

Valsul teluric…

Un, doi, trei… un, doi, trei…

Un dor,

doi ochi triști în noapte

și trei speranțe înfofolite în gânduri de lumină.

Lumina care aduce forța.

Forța care împinge pașii.

Se ia dorul și se luminează cu speranța gândurilor!

Se alină cu îmbrățișarea ploilor de stele.

Stele ce încă poartă visele în ele.

© Simona Prilogan, Visările dintre castani

Miez de ianuarie #Clifton

Dincolo de angoasele zilei, un Clifton somnoros îmbie ploaia cu îmbrățișări iernatice, cu iz de basme și răsfăț. Pe o felie de cer norii scriu poeme de dor, visând cu îndrăzneală la primăveri însorite, în care își vor scutura rimele peste poienile verzi ale iubirii.
Râul continuă și azi să îmi șușotească povești de viață, tumultoase, învolburate, picante, joviale. Amestecate cu frici cotidiene și neputințe colective, în timp ce vântul promite iar și iar că va implora zâna Speranță să trimită muritorilor bagheta sa magică. Știe că va reuși, așa cum a adus cândva liniștea să fie a podului stăpână pentru o întreagă zi. Așa cum a încurcat o vreme limbile ceasurilor, dând 10 minute popas râului să își lustruiască în tihnă oglinda apelor.
Zâmbesc senin gândului bun, într-un miez de ianuarie gri, ce mă ademenește printre istorioare pline de culoare.

Simona scrie poezie

Dragii mei, va salut cu bucuria surprizei ce a venit de la Em Sava, invitandu-va si eu la o cafea cu iz de poezie si poveste.
Prin interpretarea plina de caldura, Em a reusit sa imi aseze multe zambete largi pe suflet.
Poeziile sunt asternute cuminti in volumul ce va vedea lumina tiparului in curand la SIONO Editura, avand o grafica de exceptie semnata de Sandra Segal. ❤️
Multumesc din suflet, draga Em! ❤️

Mi-a spus o prietenă la un punct că nu-i place poezia, deși obviously văd că o trăiește. 🙂 Apoi, cred că a uitat ce mi-a zis pentru că a postat poezie pe peretele ei feisbucist. Îmi spusese că poezia e modul complicat de a spune lucrurile simple. Eu zic că e balet al minții și […]

Simona scrie poezie

Sunday Math Puzzle & Poetry


Alabaster Jar 

Tearing pieces of heart, 
flowing away in ether, 
melting auras between our souls 
at the bridge of dimensions. 
Love is washing the nights’ dust 
with the perfume of our memories. 
Stars are pouring their teardrops 
in the alabaster jar of my heart. 

© Simona Prilogan

*****************

2 – 3 – 4 – 5 – 315

11 – 9 – 7 – 5 – 3840

20- 4 – 3 – 2 – ?

33 – 2 – 11 – 7 – 8190