O șezătoare de suflet cu povestiri și poeme sculptate între nuante. Nuante de Albastru, Iubire, Visare și Dor nemărginit.
Aruncă-ți pe ape prea dorul Uitarea să-l prindă-n vârtej, Găsind bucuriei prilej Să-și cearnă în tihnă decorul. Din noapte dezleagă-ți curajul Și lasă-l să-ți prindă-n
Bătătoresc cărări și scriu Cum lumi se-mbracă în senin, Cu dimineți în care știu Iubirea adăpost divin. Mai meșteresc pentru-n piastru Picturi adânci cu
În valsul acesta, iubite, Îți poartă lumina prin pași Și-mi scrie pe timp un răvaș Cu inimi în cerc alipite. Conjugă-mi iubirea sub cerul Adânc
Sfârșit de ianuarie cu ceață și mistere învăluite în orele zilei. Și un Nottingham încă plin de ecuații cu multe necunoscute. Nu încă… Încet, încet,
Cenestopată e vecina noastră. Dar ce necaz cu-atâta presiune, Că i-a făcut pe toți ceilalți din casă Să sufere de hipertensiune. @Simona Prilogan Foto credit: Google Imagini
Se făcuse iarăși seară peste lumea gândurilor în care pluteam însingurat. O petală… două petale… trei petale… și o matematică înșurubată aiurea printre lacrimile neputinței
