Am privit timid universul

universul

Am privit timid universul-
Era trist desenat pe-un descânt,
Cu umbre adânci lăcrimând peste vânt
Și ploi înnoptate din hăuri curgând.

Am privit timid universul-
Un foc de dorințe în straniu veșmânt,
O doină ce tainic plângea prin cuvânt
Cu ochii de veghe răsfrânți peste gând.

Am privit timid universul-
O lume pitită-ntre zile și ploi
Cătând întâlnirea cu timpul de-apoi
În valsul speranței dansând pașii goi.

M-a privit curios universul-
Eram doar un fulg rătăcit printr-un gând
Cu multe-ntrebari după mine trăgând
Prin geana dorinței visând la cuvânt.

E noapte adâncă și sper într-un gând
Luceferi să-mi fie lumină și-apoi
Să-mi simt universul prin pașii mei moi
În dansul frenetic al sinelui cânt.

@Simona Prilogan

Moon

Advertisements

Lasă un răspuns