Cerşind pe-un colţ de stradă

colt-strada

Năuc şi trist şi amorţit
Stai, puiule, uitat de lume
Sub blândul tei ce-a-mbătrânit
De timpul care vrea s-adune
Măreţe clipe de poveste…
Tu stai şi-asculţi tot ce a fost;
Tu stai şi speri tot ce mai este…
Iar ochiul tău ar vrea să vadă
Sublimul magic din poveşti,
Dar fila zilei o sfârşeşti
Cerşind pe-un colţ de stradă.

Când ghemul vieţii se mai zbate
Sub dulci poveri ale gândirii,
Tu, puiule, te naşti din pace,
Din libertatea împlinirii.
Dar nici nu ştii cum şi ei, prinţii,
Cu plânsele dureri flămânde,
Şi-ar da pe-un Cântec toţi arginţii
Ca liniştea să îi inunde.
Când mintea ta va şti să vadă,
Înţelegând o lume-naltă,
Vedea-vei tineri prinţi aevea
Cerşind pe-un colţ de stradă.

@Simona Prilogan – Ochi de Poveste

Sursa foto: Google Imagini

Anunțuri publicitare

5 comentarii

Lasă un răspuns