Primăvară

Publicat de

beauty

Ce tristă eşti, tu, primăvară,

Din timpurile rătăcite,

Din epocile răvăşite

De-atâta ură şi povară.

 

Ce gânduri jalnice-ai purtat

De peste mari aduse-n seară,

Dar blanda-ai fost tu, primăvară,

Când doina-n braţe-am legănat.

 

Şi-ai vrut să îmi ascunzi tristeţea

Şi-n lumi de basme m-ai chemat,

Când codrii verzi m-au mângâiat

Iar muntele mi-a dat bineţea.

 

Când râul mi-a şoptit poveşti

Atât de multe şi sublime,

Atât mi-ai dăruit din tine

Că-n mine zână bună eşti!

 

Sub soarele copilăriei

Eu am fugit cu cerbi vrăjiţi

În anii mulţi, cei împliniţi

De puritatea bucuriei.

 

Dar nu mi-ai spus povestea lor,

A celor mulţi plecaţi de-acasă,

Tânjind o viaţă mai frumoasă,

Muncind din greu, sleiţi de dor.

 

Şi nu mi-ai spus câte-au purtat

Pădurile de tropot pline

Şi câte-au săgetat în tine

Când munţii ţi i-au tulburat.

 

Şi-au vrut să-ţi fure aurora

Şi codrul cel de aur plin

Când au vărsat numai pelin

În sufletele tuturora.

 

Să-ncerc să caut înţelesul

Eu doina-ţi cânt a mia oară;

Ce sfântă eşti tu, primăvară,

Dar cât de trist îţi este versul…

@Simona Prilogan

 

Sursa foto: Google Imagini

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.