Cifrul adevărului

Publicat de

ochi-lacrima

Adevărul este simplu. Cât de simplu?  Se ascunde timid în privirile dimineților? Se poate citi clar în inflexiunile vocilor? Își ascute glasul în cântecele realității? Uneori da. Dar cele mai multe ori, nu. Din păcate.  Cu siguranță, certitudinea este undeva la mijlocul distanței dintre ignoranță, naivitate, inocență și parfumul seducției, amestecate în cloaca dorinței de putere. Putere, bani și libertate.

Emma mă privește detașat. Mi-a repetat povestea aceasta de nenumărate ori. Îi este oarecum teamă că nu am reușit să descifrez cifrul tenebros si închistat al adevărului pe coaja subțire a realității. Suntem două povești desprinse din tablouri diferite dar care par să aibă aceeași structură.

Wamai este doar unul dintre cei din mulțimea necunoscută, pierdut undeva dincolo de butonul verde al chatului. Unul dintre cei norocoși. Soartă, destin, predestinare, dar și inteligență, seducție, îndrăzneală. Muncise deja de vreo câteva luni bune la tot planul acesta. Cuvinte, semnificații, structuri, expresie facială. Totul fusese pregătit cu grijă și pricepere. Captura a început îndrăzneț cu „Hello, dragă, ce mai faci?” în zeci de mii de copii în inboxurile conturilor unor altor zeci de mii de doamne-domnișoare ce zâmbeau grațios pe coverul unui Facebook plin de necunoscute. Un fel de baltă modernă, cu peștișori inocenți în căutarea, mai mult sau mai puțin disperată, a unui suflet pereche. Nu a fost nici văduvul al cărui copil căuta o mamă, nici marinarul pierdut în junglă, nici prințul tribului african din care provenea, ci a fost un om simplu. Un om sincer, prea sincer pentru ochiul realității. Un om ce încă își căuta perechea perfectă într-un suflet pur, inocent. O imagine perfect construită ce a captivat cu repeziciune.

Dincolo de licărul chatului, un suflet rătăcit în serile ploioase ale unui Nottingham însingurat, răspunse prezent unei povești prefabricate. O tânără plină de visuri și speranțe, înăbușite oarecum în discrepanța unei banalități cenușii, în alergarea cotidiană între orele de serviciu, menaj și singurătatea camerei închiriate într-un turn ce se înaltă precum un cocostârc la capătul străzii.  O certitudine țesută între ploi mocănești, tristeți desenate hâd pe geana dimineții și frânturi de convorbiri pe Skype cu o bunică ce își saluta din când în când nepoțica, dintr-o Polonie mult prea îndepărtată.  „Și ce o să te faci tu, draga bunicii, printre atâția străini? S-a dus norocul nostru. Dar îngerii să te aibă în pază.”  Ania gustase deja din plin din paharul îndurerării. Cu doar un an în urmă își îngropase ambii părinți, victime ale unui stupid accident de mașină. Ea fusese salvată. Au rămas câteva cicatrici adânc desenate pe față. Au fost răni crunte, dar este fericită că încă trăiește. Și a prins curaj. Viața trebuia să meargă mai departe.

Iar apoi clopotele au bătut a nuntă. Toată stufaria procesului de imigrare in UK a fost de departe una plină de noroc. Un fel de baftă ce strălucește puternic peste unele zile, o  prelungire senină a unei aure seculare, plină de culori fabuloase. Bunica a fost cea mai fericită, în ziua în care Ania a pășit pe altar alături de prințul inimii ei. Nu mai conta că mirele era puțin altfel decât ei. Depășise oarecum granițele prejudecăților. Acum lumea este mai deschisă la minte, acceptă mai ușor până și ciudățeniile cele mai deochiate.

„Totul pare frumos până aici”, spune Emma apăsat, privind undeva departe. „Biata Ania habar nu are că prințul are acasă în Africa o soție și 3 copii. Ea habar nu are că acolo căsătoriile religioase nu sunt întotdeauna consemnate în documentele legale, dar că în ochii comunității valorează cât toate legile la un loc. Nenorocitul!” Și în timp ce empatia își aruncă firele nevăzute către biata Ania, Emma răbufni plină de supărare: „Este absolut revoltător ceea ce omul ăsta le face copiilor. Propriilor copii!”

Povestea își ia turnura de rigoare, precum toate stările de fapt ce bat de departe ficțiunile pictate pe ecrane. Înfășurată într-o idilă falsă, cu un soț ce își folosea cultura din care provenea, drept scuză pentru toate momentele în care sufletele lor se însingurau, Ania se pierdea din ce în ce mai mult în alchimia indiferenței. Nici râsetele cristaline și inocente ale băiețelului nou născut nu au reușit să lumineze prea mult gândurile întunecate ale lui Wamai. Telefoanele curgeau la fel în ambele direcții, sub pretextul convorbirii cu toate mătușile și unchii tribului, în timp ce la capătul celălalt glasuri de copii își exprimau apăsat dorul dar și speranța că în curând tatăl lor îi va scăpa și pe ei din ghearele ignoranței, ducându-i pe teritoriul mult râvnitei libertăți. Și mai mult decât atât, știau că acolo un frățior pe jumătate vitreg, va fi sacrificat de dragul fericirii lor. Dar cine își mai bătea capul cu suferința pe care tatăl lor o va provoca; era destul de cruntă gheara realității ca să mai fie loc pentru sensibilități delicat construite. Foametea încetase oarecum să își mai arate colții, pentru că lunar bănuții soseau dinspre UK, dar prejudecățile, cultura tribului și dorul scriau apăsat în mintea copiilor în poem destul de trist. Un poem ce mai avea de completat câțiva ani pe fila realității.

„Și câți ca el, și câte ca ea!” oftă Emma, cu gândul prins între karme și idei. Adevăruri ce lovesc crunt peste fața pătată a certitudinii. Pete de ignoranță, de nepăsare, în care pictorii își așează instrumentele și desenează destinul hâd al unor suflete inocente. Realități în care înnegurarea seducției dansează valsul morții la braț cu indolența.

Adevărul este simplu și luminează cămara sufletului acolo unde soarele nu a fost încă pervertit de rânjetul trădării.  Acolo unde ochii inocenței nu au fost orbiți de fastul minciunii.  Doar dacă…

4164

Sursa foto: Google Imagini

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.