Când plânge actorul

Publicat de

v010

De viaţa-i o scenă cu fast şi cu trudă
Noi toţi suntem prinşi într-o hora nebună,
Şi plângem prea des într-o lume prea surdă…
Eu cânt figurant în această piesă
Ce viaţa mi-o joacă din zori până-n seară,
Când rana din suflet nu e prea uşoară;
Şi vreau să adorm amorţit de poveţe,
Să zbor printre roluri ce vor să mă-nveţe
Cum viaţa-şi croieşte aceeaşi durere
Iar lacrima plânsă în taină o cere.

Din epoca pietrei în cea a luminii
Acelaşi Adam pe o scenă păleşte
Iar Evei un şarpe calcâiu-i zdrobeşte
Şi pe fruntea aceluiaşi Christ se frâng spinii.
Spectacolul lumii acelaşi ne cheamă
Să-i prindem din mers aurora şi dorul,
Când veac peste veac minutu-şi ia zborul
Iar lacrima lumii se frânge cu teamă.
Voinţa iubirii să trăieşti te îndeamnă…
Şi nimeni nu ştie când plânge actorul…

Şi actori fiecare, aranjându-ne corul,
Cu morgă sau zâmbet ne prefacem în parte
Şi jucăm fiecare atât cât se poate
Comedia vieţii. Doar cortina socoate
Adâncimea trăirii: când plânge actorul…

 

@Simona Prilogan

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.