Mă judec

IMG_6003

Mă judec cu gândul pierdută în noapte

Pe-a timpului horă aşezată în mine,

Să pot să te chem, să pot fi ca tine,

Străină şi rece într-o lume departe.

 

Mă judec plecând dintre focuri ciudate

Spre alte idei, dar care tot fug de mine.

Doresc să le prind dar nu ştiu prea bine

Ameţită de vremuri orologiul cum bate.

 

Mă judec.  Dar cum judecata străbate

Atâta pustiu ce-a lăsat ceasu-n mine?

Poate ochiul de vis ce în noapte mă ţine

Mă poate-nvăţa să trec peste toate.

 

Mă judec să fiu şi copil şi bătrână,

Şi stană de gheaţă şi foc de rubine.

Să pot să-mi trăiesc inocenţa prin mine,

Şi indoiala, şi teama ce au să tot vină.

 

@Simona Prilogan

20180805_155045-EFFECTS
Nottingham

 

 

Advertisements

Lasă un răspuns