Ziua iubitorilor de carte

Publicat de

Girl drinking hot tea and reading book in bed

Astăzi este ziua iubitorilor de carte. Frumoasă inițiativa de a marca o parte a iubirii. Iubirea de cuvânt, iubirea de cultură, iubirea de adevăr, iubirea de frumos… Cei care sunt prinși în mrejele acestei iubiri cunosc prea bine toate văile și piscurile de-a lungul călătoriei către desăvârșire.
Alături de toate imaginile culese de-a lungul anilor dintre slovele tipărite și dintre filele timpului, se conturează secvențe scrise cu penițe de aur pe memoria răstimpului personal.
Mi-am amintit o întâmplare oarecum hazlie, petrecută cu ceva ani în urmă. Fiul meu cel mare fusese admis în patru olimpiade naționale în anul acela. Pentru că organizarea lor era în orașe diferite dar în aceleași zile ori zile consecutive, a ales să participe doar în două dintre acestea, cea de Limba și literatura Română și cea de Istorie. Cea de Limba Latină și cea de Filozofie coincideau ca dată cu celelalte, deci au căzut din plan.
Zis și făcut, maratonul începe. Cosmin pornește din Deva cu delegația de Istorie către Alba Iulia. A doua zi se desfășoară concursul. După examen, un profesor îl aduce repede la gară, de unde îl preiau eu din mers. Veneam dinspre Deva cu destinația Ploiești. În cele două- trei minute cât oprește trenul în gara din Alba Iulia, preiau copilul și semnez ceva hârtii cum că acesta a părăsit delegația de Istorie și îmi este încredințat. Urmăm un drum lung către Ploiești. Cei care călătoriți pe ruta Deva- Ploiești, știți probabil că este un oarecare consum de nervi călătoria pe căile ferate.

Ajungem către seară gata obosiți în Ploiești. Cam o oră ne-a luat să găsim locația cu Delegația de Română. Am doar cuvinte de laudă pentru oamenii aceia care au organizat totul impecabil. Am fost și eu cazată peste noapte în campusul unde erau instalați copiii veniți din toate colțurile țării. Am semnat iar hârtiile de predare a copilului, iar dimineață cu noaptea-n cap am pornit înapoi către Deva. Cosmin urma să între în ziua aceea la proba scrisă a Olimpiadei.

Ziua a trecut obositoare, cu drumul de întoarcere și cu stresul meu de mamă. Cum o fi, cum s-o descurca copilul, știți voi, chestii care bântuie orice cap de părinte.  Abia către seară primesc un telefon de la Cosmin. Cu o voce posomorâtă mă anunță întâi că a fost aiurea. “La un moment dat, ne-au cerut să facem un eseu de 3 pagini”.  Face o pauză adâncă, timp în care încerc să mă dezmeticesc… Nu mi se părea nimic aiurea. Nu înțelegeam unde este problema. Știam că eseurile sunt în meniurile lui favorite.  Și brusc continuă cu o inflexiune nervoasă a vocii: “Păi cum se poate așa ceva? Să îmi spună pe câte pagini să fie eseul? Dar ce, lui Creangă i-a spus cineva pe câte pagini să își scrie Amintirile? Lui Eminescu i-a spus cineva pe câte pagini să își întindă Luceafărul? Este absurd. Absurd, absurd. Păi ei cred că eu am venit până la Ploiești doar ca să scriu 3 pagini de eseu? Aiurea.”  Mda, îi dădeam dreptate! Nu doar pentru că este copilul meu, dar pentru că într-adevăr, simțisem împreună cu el toată oboseala drumului, cu atât mai mult cu cât ziua precedentă fusese într-o altă competiție națională. Cu totul diferită. Calmă, în timp ce îmi stăpâneam râsul, îl întreb: “Și câte pagini ai scris, puiuț?” “17!” a fost răspunsul lui hotărât. “Bravo, mami, bravo!” “Tu îți dai seama că voi fi descalificat?”  “Nu are a face, contează doar că ți-ai exprimat gândurile pe cele 17 pagini. Asta ești tu. Nu toți putem fi încadrați în bareme. Nu se potrivește pentru toți la fel. Cele 17 pagini vor conta mult mai mult pentru viitorul tău decât rezultatul din Olimpiadă!” Și bineînțeles, am continuat cu multe alte încurajări.
Era greu pentru iubitor de carte precum el, să fie limitat la a se exprima doar pe 3 pagini. Nu a luat nici un premiu în acea olimpiadă, bineînțeles, dar m-am bucurat mult ca s-a exprimat așa cum și-a dorit. Și asta a contat mult mai apoi și în alte etape ale drumului.

Amintiri interesante și uneori hazlii de pe traseul timpului ne încrucișează mereu memoria. Azi le zâmbim frumos în timp ce creionăm alte cărți pe fruntea memoriei. Ziua iubitorilor de carte este zilnic aniversată în casa noastră.

 

Vă lăsăm zâmbetul nostru și toate gândurile bune.   Și vă dorim tuturor iubitorilor de carte, lectură plăcută, oriunde v-ați afla!

12592384_118375728563832_8680735942223890515_n

Pe Cosmin il puteti gasi aici.

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.