Dacius

Publicat de

Dacius sta pe-o floare albă –
Strană pură de profet,
Lustruită berechet
De-ale sale gânduri “nalte
De poet.

Cuprinzând cu ochiul lumea
Şi-adunată-ntr-un condei,
Discutând cu antici zei,
Vrea să creadă că şi-ai noştri
Sunt ca ei.

Dar plutind în lumi străine
A uitat de trupu-i gol,
Setea plânsă în nămol
De-ar mai ţese din cuvinte
Înc-un ţol

Lăcrimând pe-un colţ de sunet,
Sub o umbră de mister,
Tainic astrele din cer
Îi şoptesc că sentimentu-i
Efemer!

Şi cum toate curg din râul
Naşterii întru păcat,
Mintea-i un crâmpei furat
Şi doar cel care robeşte-i
Câştigat…

@Simona Prilogan

Toamna 1
Sursa foto: Google Imagini

 

 

Reclame

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.