Dumitra

Publicat de

Literatura ca utopie

Se privea admirativ în oglinda înaltă.  Ochii îi sclipeau ciudat, lăsând umbrelor săgeți de foc. Fața i se schimonosea într-o grimasă a necunoscutelor. Uitase să se îmbrace, mirându-se de acum de felul în care firișoarele de lumină ce răzbăteau din holul casei, se îmbrățișau pe corpul ei prin reflexia oglinzii. Fusese cândva o femeie frumoasă. Își mai amintea detaliul acesta. Și poate că încă mai era. Se încuraja singură, îngânând mantre despre cum totul poate fi magic. Poate… Și totuși… Realitatea hotărâse altfel pentru Dumitra.

Firul mantrei se întrerupea brusc câteodată:  „Haide să mergem! Alex este atacat afară în stradă”, iar un plâns caustic prindea contur pe imaginea nopții. O neliniște hâdă dansa printre umbre, în timp ce, precipitat, haine de toate culorile se mulau dezordonate pe trupul firav al Dumitrei.  Smuls de braț, sub violența unei puteri ciudate, mă găseam în mijlocul pustiu al străzilor.  Câțiva stropi de ploaie…

Vezi articolul original 257 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.