Sclipirea din val

Publicat de
Tu-mi şopteşti printre rânduri de timp,
Sfărâmat în bucăţi de cristal,
Şi-mi trimiţi dintr-un alt anotimp
Efemerul sclipirii din val.
***
Cum să pot să trăiesc chinuit
Cu-amintirea care mă strigă
Într-un altfel de zbor, rătăcit,
Într-o horă care intrigă?
***
Să-mi clădesc din argintul lumesc
Ideal peste timpul real
Nu-mi doresc fiindcă marea-o primesc
Să îmi fie sclipirea din val.
***
Când mă strigi rătăcesc într-un vis
Ca o lacrimă plină de foc
Şi te chem ca pe-un înger promis
Să-mi sclipeşti dintr-un val cu noroc.
***
Adormit în hotarul furat
De-un străvechi ritual pământesc
Eu te chem, tu mă strigi ne-ncetat
În sclipirea din valul ceresc.
***
Când spre tine nu pot să privesc,
Doar cu inima-ți scriu un poem,
Printre rânduri din timpul firesc
Te aud cum mă strigi când te chem…
@Simona Prilogan
Intoarcerea
Sursa foto: Google Imagini 

 

Reclame

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.