Dansul ștrengar al timpului

Publicat de

Literatura ca utopie

Știam că vestea ar fi fost uluitoare, așa că am evitat să o anunțăm pe Ana. Toate pregătirile le-am făcut doar sub acordurile copiilor. Nu ar fi bine să o neliniștim, spune Cosmin plin de umor negru… Ar putea face un infarct! Prea riscant!

Londra, 8 am

Ajung în aeroport plină de entuziasm și cu capul bubuind de planuri și idei . Cosmin sună ca de obicei să se asigure că sunt în bună regulă… Sunt în mine însămi, puțin mai mult stresată, dar mă încurajează: O să fie bine, mama! Tu întotdeauna ne-ai inspirat! Lacrimi de fericire imi spală ochii în timp ce repetam o dată în plus toate precauțiile. În caz că… Aș,ce nebunie este viața uneori!

Este o dimineață de duminică plină de lumina jucaușă. Lucru foarte rar aici. Aproape că îmi pare rău că o să pierd dansul Soarelui.

O sun pe Ana. Este așa de fericită…

Vezi articolul original 737 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.