Ideal

Publicat de

orig

Te văd din unghiul primăverii mele

Aşa cum poate nici n-ai fost vreodată,

Şi ştiu, dar vreau să te mai cred o dată,

Doar un minut, cel mai din toate cele.

 

Te chem cu inocenţa dimineţii,

Cum zarea-şi cheamă Soarele din umbră

Şi neştiind minciună să ascundă

Se dăruie luminii şi vieţii.

 

Te judec uneori pe o răscruce;

Dar cine poate sta să mai priceapă?

De n-ar putea lumina să ne-ncapă

Din beznă drumul tot spre tine-ar duce.

 

Un nume vreau să-ţi dau lângă-o fântână

Să-mi fii şi crez, şi pace, şi voinţă,

Şi mit să-mi fii, şi picur de ştiinţă,

La nesfârşit ţinându-mă de mână.

 

@Simona Prilogan

Sursa foto: Google Imagini

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.