Ideal

orig

Te văd din unghiul primăverii mele

Aşa cum poate nici n-ai fost vreodată,

Şi ştiu, dar vreau să te mai cred o dată,

Doar un minut, cel mai din toate cele.

 

Te chem cu inocenţa dimineţii,

Cum zarea-şi cheamă Soarele din umbră

Şi neştiind minciună să ascundă

Se dăruie luminii şi vieţii.

 

Te judec uneori pe o răscruce;

Dar cine poate sta să mai priceapă?

De n-ar putea lumina să ne-ncapă

Din beznă drumul tot spre tine-ar duce.

 

Un nume vreau să-ţi dau lângă-o fântână

Să-mi fii şi crez, şi pace, şi voinţă,

Şi mit să-mi fii, şi picur de ştiinţă,

La nesfârşit ţinându-mă de mână.

 

@Simona Prilogan

Sursa foto: Google Imagini

Anunțuri publicitare

2 comentarii

Lasă un răspuns