Timpul din noi

Publicat de

Literatura ca utopie

Te uită, iubite, cum plouă

Nisip peste timpul din noi,

Se-ngroapă în gânduri și-apoi

Își cere mirarea-napoi.

Te uită, iubite, cum pașii

Croit-au pe-al mării nisip

Șirag de povești-arhetip,

Să-i dăruie timpului chip.

Te uită, iubite,-n clepsidre

Nisipul se scurge încet.

Prin noi, hore joacă discret,

Scriindu-și povestea-n secret.

@Simona Prilogan, Nottingham, 16/09/2018

Foto: arhivă personală – Bournemouth, UK, 2018

Flash 24 – „Nisip” (50 cuvinte)

Mă găsiți și  aici.

Vezi articolul original

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.