Visările dintre castani

Publicat de

Literatura ca utopie

Miroase a castane coapte

Și-a rime-mbrățișate-n dor.

Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte

Pictându-si tainic toamna lor.

Coboară lin din miazănoapte

Un vânt ștrengar în La minor.

Albastrul cerului, o clipă

Mi-a-mbrățisat voința-n rost,

Sculptându-i pacea pe aripă

Iar liniștii un adăpost.

Aevea îngeri se-nfiripă

În valsul unui vânt din ost.

Miroase-a struguri copți în vie

Și-a rugăciuni purtate-n sân,

Și a culori ce parcă-nvie

În toamna unui colț bătrân.

Prin ele îmi vorbești și Ție

În șoapte tainele-mi rămân.

E pace, viu, și cald, și bine,

Și soare-mi e lumina Ta,

Și nori de sunt voi ști că mâine

Din ploi de dor voi re-nvia

Pe-al toamnei șevalet, senine

Se-aștern rostiri de catifea.

Miroase a iubire sfântă

Și a Cuvânt cântat în psalmi,

Și-a toamnă ce binecuvântă

Visările dintre castani.

@Simona Prilogan, Nottingham, 19/09/2018

Foto: Google Imagini

Tema săptămânii – „Dialog imaginar cu Deus”

Mă găsiți și  aici.

Vezi articolul original

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.