Octombrie

Publicat de

Literatura ca utopie

Se lumina ades octombrie în crâng,
Prin ceață îndrăzneau a se desprinde gânduri,
Din plânsul timpului obișnuiam să frâng
Dureri și-n întrebări să le aștern pe rânduri.

Prin focuri ne pierdusem dorințele și-apoi
În lacurile reci le-am innecat mirarea,
Amiezi nu mai știau să lumineze-n noi
Nici stelele pe cer nu-și mai știau cântarea.

Pierdut-am pe cărări magia dintre lumi
Ori poate nici n-a fost aevea peste timp.
Ci umbra unui gând ce prinse-a ne șopti
Povești de dor albastru pe-un straniu anotimp.

Prin brume de hazard, ieri triste coborau
Visări ce-au amuțit în false judecăți.
Timid le-am legănat cu stelele ce au
Păstrat lumina-n timp, pe boltă și-n cetăți.

Se-mbujorează iar octombrie în dor
Din dimineți răsar alte nuanțe-n gând,
Neprevăzut se-așterne pe file-n viitor
Dar eu rămân aici să scriu, să sper, să cânt.

Autor: Simona Prilogan, Nottingham, 10/10/2018

Foto: arhivă personală  –  Roundhay Park, Leeds, UK, 2018

Tema săptămânii…

Vezi articolul original 7 cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.