(În)semne

Publicat de

Literatura ca utopie

Primăvara nu dădea încă semne că ar vrea să între în scenă; stătea pitită după umbrele serilor reci de martie. Mă împachetasem printre idei și promisiuni de suflet legate de buchetele speranței. O speranță ce își cam uitase o vreme însemnările în cufărul copilăriei, dar care se rotunjea acum într-un albastru intens: viața categoric trebuie să meargă înainte! Cu primăvară sau nu. Un albastru mă desena prin gânduri, prin dorințe, deasupra de toate neputințele ce își consemnaseră orele de ticăloșie, peste râurile tristeților lungi de nopți nedormite. Un albastru intens mă dansa la braț cu optimismul. Curios cum, dintr-o adâncă râpă a deznădejdii în care demonii rânjesc peste lacrimile durerii, sufletul își face coardă de lumină dintr-un firicel timid de curcubeu, și îmbrățișează bucuria cu toată forța, dându-i vieții noi puteri.

Am plecat… Uneori este atât de eliberator să pleci. Departe. Cât mai departe. Am plecat cu tot cu (în)semne……

Vezi articolul original 409 cuvinte mai mult

Reclame

2 comentarii

  1. Trista povestea surghiunului tau !
    „Je pensais que la pire dans la vie c’était de finir seul. Non. La pire dans la vie c’est de finir avec quelqu’un qui nous donne l’impression d’être seul.”
    O noapte linistita, draga Simona.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.