Iarnă cu Povești

Decembrii

Revolutie 89

Celui mai bun prieten, ucis în Revoluția din Decembrie ’89

Întâlnește-mă-n gânduri când stele cobor

Să-și prindă odihnă de-o cale în noi,

Să prindă amintiri în rever printre ploi

Ce-și picură stropii greoi peste dor.

Întâlnește-mă-n gânduri și-apoi printre nori

Îți lasă iar pașii să prindă culori.

 

Ți-aș scrie cum timpul se așterne frumos

Peste-orașul cu zăpezi în decembrii,

Purtându-și prea plinul și râsul, celebrii

Actori în nuanțe dansând zgomotos.

Ți-aș scrie cum timpul mă joacă-n lumină,

Dar pana-mi se pierde pe-o urmă străină.

 

În cerc cu amintiri rătăcesc mai mereu

Iar sănii gonesc peste dealuri, cu noi

Visând libertăți și îndrăznind mai apoi

Să le prindem nuanțe într-un eseu.

În cerc cu amintiri un decembrie gri

Stă încă pitit lângă verbu-a muri.

 

@Simona Prilogan

Foto credit: Google Imagini

revolutie-1989-

eroi

Reclame

24 de răspunsuri »

  1. Și EL și alți peste 1000 , au MURIT DEGEABA în DECEMBRIE 1989 !!! 😦 😦 😦
    Acum, ” România lucrului bine făcut ” 😦 😦 😦
    condusă de un președinte ipocrit și prefăcut,
    URA, ÎNVRĂJBIREA și DEZBINAREA promovate chiar de EL
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/02/01/
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/02/03/
    vor face multe VICTIME COLATERALE ………………
    Doamne, OCROTEȘTE ROMÂNIA ! 🙂
    Alioșa .

    Apreciat de 1 persoană

  2. I-as dedica si acestui homless (unul dintre fratii mei) aceste versuri,daca ar fi în libertate, acest suprem si sfânt deziderat al tuturor fiintelor rational-sentimentale numite generic… *OM*
    Acesta este un împuscat, tata a trei baieti minunati, ranit grav de gloantele ignorantei guvernantilor români, care de 29 de ani de când asteapta sa i se faca dreptate se chinuie prin ospiciile si aresturile politiei din Paris, scapat cu viata printr-un miracol, si-a ratat viata deznadajduit si deprimat, cazut în viciul drogurilor luate la început ca tratament contra durerilor fizice, apoi ajuns dependent, pierzîndu-si încrederea în oameni si justitia omului imperfect, supusi acelorasi dorinte si slabiciuni, indiferent de treapta sociala „înalta”, pe care unii ajung, atinsi repede de alzheimer, uitând de unde au plecat si pe cei care i-au ajutat la urcus…

    Un Weekend cu mult har, pace, bucurii si liniste în Sufletu-ti minunat, draga Simona !

    Apreciat de 1 persoană

    • Si cati ca el, draga Iosif. .. Din pacate, realitatea loveste crunt cateodata, iar cei mai sensibili se ranesc cel mai usor. Ai pictat aici o intreaba poveste. Una adanca si replicata in multe variante. Multumesc mult pentru completare si pentru ganduri.
      Un weekend plin de binecuvantari! Si imbratisari de suflet. 😊

      Apreciază

      • Merci Suflet drag ! Aceleasi sentimente le împartasesc cu tine si cu toti „fratii si surorile” de pa Terra, oriunde si în orice situatie s-ar afla !
        Eu ma încred în *JUSTITIA DIVINA*, care – nu mai e mult – în curând pe Terra o sa vina !

        Apreciat de 1 persoană

  3. Versuri de-o sensibilitate rara, cu accente tragice, menite sa ne aduca aminte de un moment al istoriei noastre!
    Nu cumva am ratat momentul, abatandu-ne pe un drum laturalnic!???
    Nu cumva n-am stiut ce sa facem cu acel moment!??
    Am amintiri dureroase din acel ’89. La scurt timp a trebuit sa plec din oras, pentru ca ceva n-a mers atunci ( nu merge nici acum in zonele in care romanii sunt minoritari!!!)
    Timpul a trecut, dar n-am uitat!
    Ar trebui sa spun ceva frumos, dar nu pot! Am asa un nod in suflet! De ce doar de o saptamana ne batem cu pumnul in piept si strigam ce romani mari suntem!?
    De ce doar acum ne punem poze cu unirea!?? Nu ar trebui sa fim uniti zi de zi!??
    De ce acum imbracam „costumul popular”? (in realitate sunt niste bluze chinezesti!? Nu toate..)

    Apreciat de 1 persoană

    • Ai dreptate! Timpul trece, dar nu putem uita! Am pornit, ca natiune, intr-un sens gresit, dupa Revolutie. Ca lipsa de viziune, ca democratia era ceva inedit, iar intre timp, clasa politica a manjit si mai rau ideea de democratie si bunastare. Iar azi, suntem imprastiati care incotro, unde am reusit sa ne odihnim sperantele.
      Sunt momentele noastre, le-am trait aevea… comunismul, bezna din noptile de iarna, apoi Revolutia, mai apoi exodul… Trebuie scris, spus, ceea ce am trait, ceea ce am simtit, ceea ce am nazuit dar niciodata implinit. Nu doar ca o eliberare a sufletului, dar mai ales ca o consemnare a istoriei.
      Multumesc mult, draga mea, pentru gandurile tale. Subscriu, cu tristete, la ceea ce ai spus.
      Toate gandurile bune si multe imbratisari de suflet! ❤

      Apreciază

      • Exod!? Da, au plecat sute de mii de romani! Niciodata, dar absolut niciodata nu am avut de gand sa plec din tara…la un moment am simtit ca ma sufoc…totul mi se parea infiorator de strain, de rece, de necunoscut…intamplator am avut unde si la cine pleca…
        Sigur, pot fi acuzata ca n-am ramas sa pun umarul la schimbare…
        Asa cum dupa ’90am fost

        Apreciat de 1 persoană

      • Un deget a ajuns unde nu trebuie!🤔
        Dupa ’90 am fost acuzata ca n-am ramas in Harghita sa ma lupt pentru cauza romanilor!
        Daca am plecat gandindu-ma la viitorul copiilor mei, la siguranta familiei mele ( si crede-ma ca nu exagerez!!!), da, sunt LAŞĂ
        Simona, te imbratisez cu drag, din celalalt capat al lumii!😍🤗

        Apreciat de 1 persoană

      • Imbratisari de suflet de la Nottingham, draga mea! Nu, nu suntem lasi. Ci doar realisti. Intelegem ca nu putem lupta in razboaiele altora. Nici eu nu mi-am dorit niciodata sa plec, insa matematica realitatii imi dadea cu mult minus. Iar mentalitatile locale ma inegurau din ce in ce mai tare. De 4 ani si o luna sunt in UK. Am venit pe cont propriu. Am gasit liniste, respect si demnitate. Sunt multe de povestit.
        O zi frumoasa si plina de zambete! 😘❤

        Apreciat de 1 persoană

      • În fiecare decembrie retrăiesc și eu momente din însângeratul 89. Deși Brăila nu era Timișoara sau București și aici au murit oameni nevinovați dar care aveau ca ideal libertatea. Și acum am în urechi şuieratul gloanțelor și simt atmosfera aceea apăsătoare. Nu știu dacă ceea ce trăim acum e echivalentul a ceea ce ne-am dorit atunci, dar cel puțin avem o fărâmă de libertate în plus.
        Numai bine, Simona!

        Apreciat de 1 persoană

      • Intr-adevar, Nicoleta, nu este exact ceea ce ne-am dorit, dar ne este oarecum putin mai bine. Sau cel putin, avem optiunea de a alege. In rest, globalizarea si alunecarea in panta a standardelor a cuprins toata planeta.
        Ganduri senine si imbratisari de suflet! ❤

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.