Mi-e fulgul ce cade

Mi-e fulgul ce cade, durere,

E taina ce-adoarme-n pustiu.

Pun tâmpla rănită pe timpul ce-mi cere

Să scutur în noapte tot dorul ce-l ştiu.

 

 

Mi-e fulgul ce cade,-amorţire.

E truda ce-o cânt cu poeţii.

Las pasul să-mi lege-amintire

Sclipirea din ochiul gheţii.

 

 

Mi-e fulgul ce cade, prea plânsul

Robiei ce-mi vinde credinţa.

Adorm într-o iarnă ce-mi gâtuie glasul

Şi-mi fură vremelnic voinţa.

@Simona Prilogan

 

Reclame

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.