Mirări stau să mângâie cerul

În valsul acesta, iubite,
Îți poartă lumina prin pași
Și-mi scrie pe timp un răvaș
Cu inimi în cerc alipite.

Conjugă-mi iubirea sub cerul
Adânc înstelat și senin,
Odihnă să-ți fiu și alin
Când nopți își dezleagă misterul.

Privește în zare, iubite,
Cum apele cresc prinse-n dans
Iar vântul sărută-n balans
Frânturi de pământ cu ispite,

Cum norii își picură dorul
Sub valsul acesta vrăjit
Și-n pace îl vrea rotunjit.
Mirări stau să mângâie cerul.

giphy

@ Simona Prilogan, Nottingham, 06/02/2019

Foto: Google Imagini

Literatura ca utopie, Tema săptămânii: Yin şi Yang

Anunțuri publicitare

4 comentarii

  1. Franturi de mirari ma-ncearca citind minunile ce ni le picuri cu atata gratie! Si, in dansul vietii, ma bucur sa ascult astfel de poezii!
    Te imbratisez!

Lasă un răspuns la Simona Prilogan Anulează răspunsul