Mărțișor

Mi-a șoptit încetișor

Vânticel albit în zbor

Cu fulgi jucăuși de stea,

C-a sosit pe-aripi de timp

Basmul zugrăvit cu nea.

Babe din alt anotimp,

Îmbrăcate repejor

Cu zăpezi și ochi de nor

Au croit pe-un mărțișor

Gânduri împletite-n dor.


Basmul spune cum demult

Baba Dochia-n tumult

Prinse-n vrajbă pe-un gând rău,

Fiica moșului. Pe-ascuns

O vedea ca pe-un ceahlău

Ce răpește-un neajuns.

Zâne, prinți și zmei ascult

Cum se zbat, luptând cu mult

Sârg să prindă-n preaînalt

Dor de bine, pace, salt.


Într-un ochi de ger în zori

Baba-și adună sub nori

Tunetul de vânt turbat.

Fetei îi ceru, absurd,

Să-i redea imaculat

Haina neagră de pe gard.

Lacrimi, fulgi apăsători

Au spălat sub ger. Ninsori

Au croit sub cer fiori

Tot mai aspri, zdrobitori.


Fata înroși sub ger,

Frica radia pe ler,

Negrul sângera pe nea

Adunând în gând doar frici.

Lacrimi transformau o stea

În bucăți de licurici.

Sub o pată de mister,

Mărțișor zâmbi-n lujer

Dându-i fetei stropi de cer

Într-o floare-giuvaer.


“Du-te-n pace înapoi,

Albul va zâmbi vioi

Pe tot negru-nsângerat.

Primăvara ți-a simțit

Lacrimile ce-ai vărsat

Și îți vrea însuflețit

Gândul bun după război.”

Spuse Mărțișor și-apoi

Fetei îi zâmbi ochi noi.

Dochia ura-și altoi.


Prinsă-n ochiul de mister

Baba-și numără lejer

Oile sub clar de zi.

Și porni vârtos spre pisc

Gând la gând cu bucurii,

Unde stele-așează-n disc

Râsul florii-giuvaer,

Cer de primăvară-ler.

Baba-și socoti-n eter

Timpul iernii pasager.


Zâmbitor sub ochi de mit

Soarele lucea vrăjit

Iar pe rând ziua lua

Babei câte un alt țol;

Tot mai tare încălzea

Râsul soarelui domol.

Dar când vârful l-a ochit

Vântul neaua a starnit

Și-i șopti babei voit

Cum ce dai primești vădit.


Basmul spune cum apoi

Gerul s-a pitit în oi

Transformându-le pe loc

Sub misterul florii -ler,

În simbol de piatră-n joc.

Baba rămânând străjer

Peste muntele greoi.

Mărțișoru-a prins în doi

Lupta binelui în toi,

Și izbânda de apoi.

@Simona Prilogan,  01/03/2018, Nottingham

Acest articol îmi aparține și este protejat potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere, cu precizarea sursei și cu legătură directă către pagina acestui articol.

Foto credit: Google Imagini

Mărțișor

Advertisements

6 comments

  1. Poemul e superb! Si totusi, cred ca baba Dochia e doar o “mica rautate” buna de pus in povesti! Eu cred ca e o fata frumoasa, printesa noastra dacă, ce-a strabatut veacurile prin numele ei!
    Minunat de tot!
    Te imbratisez!🍀in loc de martisorul meu!

  2. De acord! Plus ca Dragobete se zice ca era fiu-su. Simpatica combinatie.
    Multumesc mult, draga Aurora! O duminica plina de lumina si zambete! 😘

Lasă un răspuns