Jurnal de Marți – Mărţişor

Dragii mei, cum mai sunteți voi? A înflorit primăvara în ochi de ghiocei și pe la voi? S-au aliniat babele cu(minți) și prin ograda voastră?

Pe aici a plouat în neștire cu viruși – mărţişori, bacterii- mărţişori, în toate culorile și toate nuanțele și și-au împrăștiat toate neamurile prin toate grădinile, toate colțișoarele văzute și nevăzute. Însă un soare primitor și-a dezvelit bucuria încă din februarie și a aruncat-o pe pământul muritorilor și astfel a mai estompat din furia virusiadei. Firește că nu am scăpat nici eu din brațele baracudei – mărţişor. De mai bine de două săptămâni, o gripă hidoasă mă trage sistematic într-un tangou sălbatic în timp ce o tuse seacă și fără de culoare, s-a îndrăgostit de mine până la turbare. Da, ați citit bine, până la turbare. Fără nici un drept de apel, vocea m-a părăsit definitiv, în urma impactului și a plecat pe apa sâmbetei dar mi-a lăsat frânturi de tuse, ca o aducere aminte a “emoției”.

Și nu am fost deloc o fată rea, am stat cuminte în banca mea, între nuanțele mele de alb, negru și gri. Iar ochiul meu poate distinge între 700 și 900 de nuanțe de gri. Pe lângă apa cea de toate zilele, am consumat cu aceeași pasiune, cafeaua zeilor, de țigare nu fumez, de alcool nu pomenesc, de umblat nici nu gândesc… Amu’ dacă sunt puțin incoerentă, puneți pe seamă temperaturii toate rimele căutătoare de decor. De râs, nu pot că nu am voce, cu umorul stau prost în scris, deci doar de la nuanțele în gri mi se trage.(?) Iar azi mi-am amintit de multe dintre ele, haioase și interesante paralele cu minutele existenței. Dar să o iau sistematic.

Cu dumneaei, gripa, m-am purtat frumos încă de la început, că sunt fată manierată. Am tratat-o cu mult respect, mult paracetamol, dar ea m-a târât cu toată forța într-un dans precipitat. Și a dat cu mine, când de pământ, când de pereți, când de tavan, cu febră, tuse obositoare, stare alterată de parcă aș fi fost drogată de trei luni, beată și împănată într-o realitate ce nu mai părea deloc aevea.  Am plimbat-o și la Londra, pentru că vizita ei coincidea cu planurile noastre. I-am arătat doar partea frumoasă a societății londoneze, ca să nu o sperii prea tare. Iar ea, ce credeți că a făcut? M-a făcut de toată minunea! (… fără cuvinte…)

This slideshow requires JavaScript.

Și uite așa am dansat amândouă, și eu și gripa. Aproape că ne-am împrietenit la modul cel mai intim cu putință. Aproape… Ea a cam obosit de la atâta zbenguială, iar eu am pierdut toată energia, determinarea, curajul, dar mai ales vocea. Duminică am participat la întâlnirea scriitorilor în a treia sesiune a unui frumos și interesant proiect. Și bineînțeles, am fost pe cât de real se poate în modul mut. Am mai șoptit eu olecuță, printre rândurile scrise, cât să vadă lumea că știu să dau binețe, dar prietena mea nu s-a arătat prea încântată de aceasta și drept urmare luni dimineață am clacat cu totul.

IMG_20190303_170612

Dragii mei, am evitat timp de două săptămâni vizita la așa zisul GP englezesc. Pe motiv că știam deja ce îmi va recomanda: paracetamol, lichide calde și odihnă. Știam asta dintr-o experiență anterioară. Ieri însă am hotărât să calc totuși pragul instituției sanitare, panicată de absența totală a vocei. Și ghiciți ce? Paracetamol, odihnă vocală și lichide calde. No ni mă la ei! Au păstrat totul în gri, fără pic de culoare.
Cât despre unele nuanțe din gri, vin cu o povestire puțin amuzantă dar cu unde de tristețe. Mi-am amintit de ea, pentru că este în ton cu “babele” dar și cu noțiunea de a tăcea. [Tema mea “preferată” pentru perioada aceasta.] S-a întâmplat anul trecut, prin vară, ca un domn, mai în vârstă, să vină pentru scan împreună cu soția lui. Mai în vârstă și ea.  Nimic anormal în aceasta, doar că de îndată ce au intrat pe ușa clinicii, femeia, a început să răcnească nervoasă exprimându-și discomfortul de a fi târâtă până la noi, pentru un amărât de scan. Că s-a învârtit de jur împrejurul clădirii până să găsească intrarea, dar în fine, că hai să terminăm o dată cu treaba ca ea să poată pleca la treburile ei. Domnul, pacientul, a dat să zică și el ceva, probabil un soi de “ne scuzați”, după privirea-i umilă și blândă, dar dumneaei, soția, noooah, s-a uitat cu ciudă la el: “Taci! Lasă femeia să vorbească!” Și a lăsat-o, că doară ce era să facă? Om înțelept, nu se pune cu … Eu am făcut ochii mari, deja mă lua cu amețeală, la gândul că eram singura ființă din personalul de serviciu din toată clinica la momentul cu pricina. În fine, i-am invitat pe amândoi în sala de expunere, ca să le explic procedura. De fapt până la a face invitația la propriu, doamna a și înaintat către cameră fără nici o ezitare, cu toate că un cap de mort o atenționa că se află într-o zonă cu radiații. Mă socotesc repede în gând că după ce explic toată procedura și cât de nocive sunt radiațiile, o lămuresc să se întoarcă în sala de așteptare. Între timp, omul dă să spună iar ceva, dar… ca o ghilotină, vocea ascuțită a femeii se năpustește asupra lui cu furie: “Taci! Lasă femeia să vorbească.” Și a tăcut iar, omul nostru. A tăcut cuminte, blând, cu privirea aplecată în pământ. Îmi era deja milă de el. Îl întreb calm care este data de nașterii, pentru că lipsea din baza de date, iar el dă să îmi răspundă. Nu apucă însă, pentru că femeia intervine nervoasă: “După scanare, ne dai și filmul, sper, că doară nu am bătut atâta drum ca să plecăm fără rezultat.” Omul încearcă să-i spună că aici nu se dă filme, că totul este electronic, dar dânsa se răstește iar, apăsând fiecare cuvânt: “Taci! Lasă femeia să vorbească!”… Ca să nu vă mai plictisesc, rezum povestea la a spune că scanarea nu a mai avut loc, pentru că fusese deja făcută în altă clinica, ca am auzit expresia “Shut up! Let the woman speak!” de vreo douăzeci de ori, că bietul om nu a reușit să spună mai nimic, că mi-a fost milă adâncă de sufletul lui, și mă întrebam retoric ce luptă o fi ascuns în existența lui de acceptă un asemenea tratament. Mi-a scăpat la final și un zâmbet, dar abia după ce i-am văzut ieșiți pe ușă. Un fel de râsu-plansu’ mi-a desenat toate nuanțele de gri din ziua aceea.  

Azi sunt detașată de toate nuanțele de gri și vă salut roșu, galben și albastru dintr-un Nottingham în care norii se joacă de-a v-ați ascunselea cu soarele. Gripei i-am declarat război și în consecință nu ne mai vorbim ( șic) iar dacă zăriți un pui de energie și determinare, vă rog să îi dați adresa mea. Poate ne împrietenim mai bine, că tot vine astenia de primăvară cu pași repezi din urmă. 

O primăvară fără de viruși – mărţişori, oriunde vă aflați!

IMG_20190220_182755
Vedere de la fereastra mea
IMG_20190224_110015
Camelii in Londra
IMG_20190223_113843
Londra
IMG_20190223_171515
Londra
IMG_20190216_143130-EFFECTS
Zbor albastru – Kings Mill, Sutton in Asfield, Nottinghamshire
IMG_20190216_122653
Mansfield
Advertisements

8 comments

  1. Draga mea! Simona draga, am râs, serios, si mai ziceai ca n-ai umor!
    Ma gandeam eu ca ai tu ceva de nu mai dai nici un semn! Dar nu ma gandeam ca-ti petreci timpul cu o “doamna” atat de sofisticata si uracioasa! Imi pare rau!
    La mine e primavara cam din…toamna!😂 Sigur, mai apare cate un episod de “racoare”,adica undeva la 18- 20 grade, in rest, ce sa zic, caaald, flori peste tot. O, da, avem si noi virusii nostri, dar mie inca nu mi-au iesit in cale!
    Sper sa te refaci si sa scrii despre ceva mai placut decat gripa! Te imbratisez! 🤗

  2. Vreau si eu acolo, cu o vreme mai binevoitoare! Deocamdata insa, ma prefac ca ma bucur tare de ploile britanice. Chiar daca mai picura si cu gripe uracioase.
    Am evitat sa iau concediu medical, dar virusiada mi-a pus capac si m-a trimis in tacere maxima. Sper sa revin curand cu mai multa forta, deocamdata sunt epuizata rau. Multumesc mult, Aurora draga pentru trecere si ganduri! O zi plina de zambete si Lumina!

  3. Gripa, constat, ți a potențat umorul! Îți doresc o primăvară frumoasă și, dacă simți rece, și ploaie, și vânt, caută în sufletul tău! Vei găsi toate resursele necesare pentru a avea parte de frumusețe, te asigur!

  4. Eşti o dulce, ai un umor fantastic. Trimit 12 grade de la mine, mai multe nu am. Dar nu la febră, afară. 🙂
    Mi-a făcut tare bine postarea ta!
    Ai grijă de tine!

Lasă un răspuns