Melos

E vremea dimineții noastre,
Ne prindem zâmbete-n rever
Și-n vorbe picurăm mister
Rostogolit din slăvi albastre
Și-nmugurit în stropi de cer

E ceasu-ndragostirii lumii
Când cerbi vrăjiți aleargă-n gând
S-adape-n vise, luminând
Tandrețea pe coroana vremii
Cu melosul din ea curgând.

E roșul florilor pe dealuri,
În inimi macii își vorbesc
Despre dorințe-ntr-un firesc
Sculptat în roci de idealuri
Cum numai zeii meșteresc.

E verdele cetate sfântă
La poala muntelui cărunt
Iar lanu-și prinde în tumult
Seninul în alai de nuntă
Printre voințe și dor mult.

© Simona Prilogan, 17/06/2019, Nottingham

Foto credit: Taylor Harding – Unsplash

Advertisements

2 comments

  1. Simona si versurile ei inconfundabile! Este atat de “amazing” cum scrii, incat ti-as recunoaste slova din mii de scriituri…

Lasă un răspuns