Deznădejde

Noi șovăiam ades pe cale
Împleticind prejudecăți
Pe-un colț de gând iar de prin cărți
Scântei trudeam pe o cărare
Sub geana zilelor în care
Ne apăsau între coperți
Incertitudini și mirare.

Și eram prinși ades pe cale
Prin realități pictate-n gri,
Cu revărsări în mârșăvii
Pe-un balansoar numit trădare,
Dar noi visam o zi în care
Dreptatea va putea luci
Ca o regină pe cărare.

Noi monștrii se iviră-n cale,
În plin potopul de idei
Stârnind prostia în mișei,
Arzând pământul în neștire,
Robindu-ne în pervertire
Și-n al minciunii obicei,
Rânjindu-ne sub travestire.

Iar visul șchioapătă pe cale,
La punți de dor mai pierde-un gând
Și-adoarme tâmpla pe pământ,
Rostind mirări în neuitare
Prin amintiri arzând culoare
Când îngerii cântau plângând.
Și ieri, și azi… un vis mai moare.

© Simona Prilogan, 15/09/2019, Nottingham

Imagine – Lars_Nissen_PhotoartPixabay

Advertisements

2 comments

Lasă un răspuns