Dimineți în Lumină

Poposesc sub geana zilei nostalgii-mbrăcate-n roșu
Precum macii plini de taine-mbrățișează zarea-n dor,
Din fâșii de lumi albastre se desprinde-al nopții astru
Și se pierde-n depărtare pe al vremii coridor.

Porumbei se prind în hore sub ferestrele grădinii
Chicotind povești aduse de prin lumea cea de ieri,
Dezbătându-le-ntelesul lângă fructele luminii
Să le-așeze-n chip emoții pentru alte primăveri.

Râul despletește calea din răstimpuri către mâine
Printre șoapte și legende, spală neguri și dureri,
Și tăceri adânci le spală, iar purtând a lumii pâine
O împarte-n nevoința zorilor de printre vreri.

Îngeri îmi zâmbesc pe cale tălmăcind lumina-n ore
Pline de scântei albastre și dorințe de-mplinit.
Cerul își revarsă darul bucuriei și în hore
De iubire și nădejde mă-mpresoară negreșit.

© Simona Prilogan