Mi-e seară

Mi-e seară, iubite, în gânduri
Iar umbrele-și plimbă incert
Metehne și doruri sub piept
Scriindu-mi dureri printre rânduri.
Poveri se-mpletesc pe cărare,
Le mângâi cu-alean, le răsfăț,
Sub coaste m-apasă-un dezvăț
Și-un cântec mă strigă-n uitare.
Mi-e seară, iubite, sub pleoape,
O lună îmi cade în tindă,
Tăceri se dezbracă-n oglindă
Adânc lăcrimând în aproape.

© Simona Prilogan

unknown person standing outdoors
Photo by Arthur Brognoli on Pexels.com

4 thoughts on “Mi-e seară”