Miez de ianuarie #Clifton

Dincolo de angoasele zilei, un Clifton somnoros îmbie ploaia cu îmbrățișări iernatice, cu iz de basme și răsfăț. Pe o felie de cer norii scriu poeme de dor, visând cu îndrăzneală la primăveri însorite, în care își vor scutura rimele peste poienile verzi ale iubirii.
Râul continuă și azi să îmi șușotească povești de viață, tumultoase, învolburate, picante, joviale. Amestecate cu frici cotidiene și neputințe colective, în timp ce vântul promite iar și iar că va implora zâna Speranță să trimită muritorilor bagheta sa magică. Știe că va reuși, așa cum a adus cândva liniștea să fie a podului stăpână pentru o întreagă zi. Așa cum a încurcat o vreme limbile ceasurilor, dând 10 minute popas râului să își lustruiască în tihnă oglinda apelor.
Zâmbesc senin gândului bun, într-un miez de ianuarie gri, ce mă ademenește printre istorioare pline de culoare.

Lasă un răspuns