Nuanțe

Posted by

Se risipesc iar zorii printre blocuri,
Frânturi de cer se dezgolesc de frici,
Albastrul se-mpletește pe alocuri
Cu liniștea timidă-a lui aici.

Despic din coapsa timpului o știre,
Cuvinte-nfășurate-n haine gri,
Metehne sângerând într-o nuntire
De îndoieli pe coama lui a fi.

Din depărtări se-aud frânturi de pizmă,
Și-nnegurări se-abat peste oraș,
Pământul se rotește-n neodihnă
Frângându-se-n tornade păgubaș.

De-a valma se adună-n piețe corbii
Să-i  smulgă zilei farmecul gingaș,
Să-i pervetească chitesența vorbei
Lăsând-o goală pe-al urii zăgaș. 

Prin gânduri mi-e atâta gălăgie!
Nuanțe se cuprind, sălbatic joc!
Cu alergări, prezentul vrea să-mi scrie
Noi teoreme prinse-ntr-un deochi. 

© Simona Prilogan, Londra, 2022