În seara asta lasă îngerii să cânte,
Şi cerul despleteşte-l de-ntrebări,
Mai şuieră nimicul peste mări,
Dar umbră lasă-l într-o noapte-adâncă.
De lacrimi multe-n ochii tăi curg încă,
Sărut de soare lasă îngerii s-aducă.
Din ochi de veghe scoate doar cuvântul,
Nisip prefă tăcerea-n urma ta,
Să nu-i cunoască vina decât vântul
Şi cere-i nopţii să-l transforme-n stea.
Aşa-mi vorbeam pe-a minţii punte
Mirarea împletind-o în visări.
În seara asta las îngerii să cânte,
Şi ceru-l despletesc de întrebări.
© Simona Prilogan, Visările dintre castani
[…] de Aura, de Iulia sau de Petru și de fiecare autor român mai mult sau mai puțin cunoscut, Simona, la rândul ei, merită respectul și prețuirea celor din mijlocul cărora s-a ridicat pentru că […]