Visările dintre castani – Recenzie de Manuela Timofte – Masticadores România

Este ianuarie, plouă gri și vântul valsează printre blocuri. În inbox se aliniază cuminți tot soiul de emailuri, însă ultimul îmi atrage atenția. [Dum spiro, spero] Please moderate: “În seara asta las îngerii să cânte”. Întru în email iar de acolo în blog și, spre marea mea bucurie, găsesc așezate cuvinte mângâietoare despre poeme, Hunedoara și Visările dintre castani, scrise de editoarea Manuela Timofte pe blogul Masticadores România.

Visările dintre castani – Recenzie de Manuela Timofte – Masticadores România

Manuela mi-a făcut nu doar o surpriză emoționantă, dar prin cuvintele ei a reușit să mă înalțe pe un nor de nostalgie. Una liniștitoare, senină ca o zi de primăvară. Așa cum erau primăverile noastre, cu mai bine de 16 ani in urmă, atunci când Manuela dădea câte o fugă după orele de catedră de la Școala Generală Nr. 8, la mine, în Piața Dunărea, iar acolo printre ferestre de “vânzare”, grămezi de vinete, salată și dovleci, reușeam să povestim vrute și nevrute. Un soi de poezie urbană, dacă îmi este permisă exprimarea, în care gustam din bucuria unei conversații de calitate, în timp ce împleteam încântarea cu utilul.

Mulțumesc mult, dragă Manuela! În seara asta las îngerii să cânte! ❤

Imagine de Bondaru de la Pixabay

One comment