Mi-e seară, iubite, în gânduri Iar umbrele-și plimbă incert Metehne și doruri sub piept Scriindu-mi dureri printre rânduri. Poveri se-mpletesc pe cărare, Le mângâi cu-alean, le răsfăț, Sub coaste m-apasă-un dezvăț Și-un cântec mă strigă-n uitare. Mi-e seară, iubite, sub pleoape, O lună îmi cade în tindă, Tăceri se dezbracă-n oglindă Adânc lăcrimând în aproape. © Simona Prilogan
